8 februarie 2017

Aventuri la 'CASTELUL DE BUMBAC'


Am vizitat Pamukkale pentru prima oara acum mult timp, acum 18 ani in urma. Eram micuta la vremea aceea. Imi mai aduceam aminte cum arata acel loc dar mi-am dorit sa il percep diferit, acum, ca am mai crescut.
Acum cateva veri am avut posibilitatea de a merge din nou la Pamukkale. Eram in Antalya.
Aventura a inceput intr-o dimineata frumoasa de vara, la sfarsitul lunii iunie.
Spun aventura pentru ca a fost o mica aventura. Mi-a trebuit mult curaj sa ma trezesc la ora 5 dimineata deoarece plecarea catre Pamukkale, din Antalya (Belek) se facea la ora 6. Era ziua mea libera iar ziua urmatoare mergeam la munca. Dar nu mai conta. Important era sa ajung din nou la Pamukkale.
Bineinteles ca ora nu a fost respectata (dar nu de catre agentie, ci de catre turistii care erau preluati de la alte hoteluri si s-a decalat cu o ora plecarea). In loc de ora 6 am plecat la 7 din Belek.
Sincera sa fiu, drumul nu mi s-a parut obositor deloc. Intr-adevar, este un drum destul de lung, sunt aproximativ 300 km dus, 300 intors.
Dar este un drum placut, soselele in Turcia sunt extrem de bine puse la punct si este o mai mare placere sa calatoresti pe drumurile si autostrazile din Turcia.
Dupa cateva ore de mers, am facut o scurta oprire, la un mic magazin de suveniruri. Acolo ne-au servit cu cafea/ceai (gratuit!). Preturi decente pot spune la produsele vandute.
Apoi, pentru ca era prea devreme pentru pranz am oprit la o o fabrica de onix. Am vazut live cum se prelucreaza onix-ul dar nu m-am putut apropia sa cumpar nimic. Niste preturi de picam pe spate.
Apoi am luat pranzul, intr-un local nu cine stie ce… mancare destul de putina, nu foarte variata, rece… dar... pentru cei flamanzi a fost ok.
Si intr-un final, in jurul orei 13:30 am ajuns in sfarsit la Pamukkale.
Dupa cum bine stiti, Pamukkale este inclus pe lista Patrimoniului Cultural UNESCO.

Pamukkale
Pamukkale
Pamuk in limba turca (vorbesc turca) inseamna bumbac iar Kale inseamna b]castel sau cetate. In traducere libera ar veni Castelul de bumbac=Pamukkale.
In anul 2014 la Pamukkale s-au inregisrat mai mult de 2.5 milioane de vizitatori. De aceea, Pamukkale a fost inclus intr-un top al celor mai vizitate obiective turistice ale Turciei.
Ce am putut admira la Pamukkale?
* Ruinele orasului antic Hierapolis
* Piscinele termale
*Piscina Cleopatrei
* Muzeul Pamukkale
O sa incep cu inceputul si anume cu ruinele orasului antic Hierapolis


Uitandu-ma pe harta am stiut ca nu ma voi putea plimba printre toate ruinele. Intinderea era destul de mare, caldura si mai mare plus ca aveam alte prioritati si anume sa ma “balacesc” sau sa ma “scald” putin in piscinele termale.
Oricum, inca se mai fac sapaturi astfel incat, sunt sigura ca data viitoare cand voi merge la Pamukkale voi avea ocazia sa vad ruine noi, hehe.
Am putut totusi arunca un ochi spre ruinele care dateaza din secolul al II-lea I. Hr. Numele orasului inseamna de fapt b]orasul sacru si reflecta practic multele sale temple.
Daca doriti sa ajungeti la b]teatru aveti de parcurs o distanta destul de mare de la intrare si aveti ca “obstacol” un mic deal.
Sincer, acest teatru antic seamana foarte mult cu cel de la Efes sau cu cel din Side (parerea mea) …
Alte structuri pe care le-am admirat in Hierapolis au fost b]portile bizantine si templul lui Apollo.
Piscinele Termale


Aici s-a schimbat putin peisajul… plus ca atunci cand fusesem eu cu mult timp in urma, erau deschise mult mai multe travertine si era mult mai putina lume….
Totusi, am simtit ca ma aflu intr-un alt loc, nu pe pamant. Am uitat de caldura si de orice pentru a admira peisajul unic.
Mi-a parut tare rau sa observ ca pe langa faptul ca multe travetine au fost inchise, cele inca ramase deschise avea putina apa in ele.
Apa laptoasa avea aproximativ 33*C si era foarte calda si placuta.
De asemenea, mi-a fost interzis sa intru incaltata. De fapt, nimeni nu avea voie sa intre incaltat in sau pe travertine. Era ca la demonstratie sau ca la expozitie : sute si sute de slapi/sandale/papuci. De toate culorile, numerele, marimile, felurile. M-am amuzat putin la vederea atator papuci.
Vorbind turca, i-am intrebat de curioztate, pe cei care pazeau ce s-a intamplat cu restul de bazine si de ce sunt inchise. Raspunsul a fost unul sec si scurt: sunt inchise pentru curatare.
Poate si dvs ati auzit, de multi ani exista zvonurile ca Pamukkale nu va mai exista. Sunt tot felul de speculatii ca Pamukkale va disparea.
Cu ani in urma, in zona erau contruite hoteluri si pensiuni, acestea poluand foarte mult zona. Turistii cazati in aceste hoteluri aveau intrarea gratuita in Pamukkale oricand doreau ei, astfel incat zona nu mai era apreciata asa cum trebuie.
Pana la urma s-a luat decizia de a proteja aceasta arie care incepuse sa devina pe cale de disparitie, astfel incat hotelurile au fost daramate si s-au mutat in josul vaii.
Intr-un timp intrarea in travertine a fost interzisa.
Este totusi important sa tinem contul ca la Pamukkale vin milioane de vizitatori anual, fiecare platind 25 lire turcesti intrarea la Pamukkale, 5 lire la muzeu si inca 32 lire daca doresc sa inoate in Piscina Cleopatrei. Deci… o suma imensa.
Astfel, am stat si m-am gandit de fapt ce a vrut sa zica bietul pazic sau ce gandea de fapt acel om “ Mii de turisti perturba echilibrul ecologic al zonei dar generaza atata venit incat trebuie sa il mentinem deschis”.
Asadar, travertinele nu cred eu ca sunt inchise “pentru curatare” ci pentru protejarea si pastrarea lor la forma cat de cat initiala.
Piscina Cleopatrei


In primul rand, trebuie sa stiti ca pentru a va “balaci” in aceasta piscina “magica”, trebuie sa platiti o alta taxa de 32 de lire. Nu accepta alta moneda in afara de lire turcesti, asa ca sa aveti mare grija. Nici cardul de credit nu este acceptat! Doar cash si lire turcesti. Cel putin asa era cand am mers eu.
In jurul piscinei sunt restaurante, dusuri, cabine de schimb, toalete. Daca doriti sa “inchiriati” un vestiar si acesta este contra cost.
Mi s-a parut extrem de ciudat faptul ca in stanga aveam piscina, in dreapta aveam restaurante moderne si urla muzica, la fel de moderna.
Pentru mine ambianta a fost ruinata…
Nu am platit pentru a intra in acea piscina celebra. Nu am considerat ca am nevoie de viata vesnica, frumusete eterna, etc, etc… ati inteles dvs…


Muzeul Arheologic Pamukkale-Hierapolis
Este compus din 3 incaperi plus gradini. Muzeul are artefacte din ruinele antice de la Hierpolis si de asemenea si din alte locuri excavate, precum Laodicea si Aphrodisias.
Cea mai impresionanta este camera sarcofagelor … mi s-a parut totusi dezolant… eu cu mine si cu inca 4 persoane iar in piscina Cleopatrei sute de oameni….
Din pacate nu am avut extrem de mult timp la dispozitie (cat sa admir cateva rune din Hierapolis, sa ma “balacesc” putin in travertine, sa ma schimb si sa pozez doar piscina Cleopatrei). Apoi a urmat drumul de intoarcere.
Unul pe care il stiam deja.
Am facut o scurta oprire la o fabrica de vinuri. Nu stiam sincer ca turcii pot face vinuri atat de bune. Vinuri din fructe, din rodie, din smochine, caise, etc. Vinuri excelente. Acolo am facut si pe “traducatoarea”:turca-romana si invers… dar degustarea vinului a fost oau…
Nu am cumparat nimic… pana si sosul de rodii era la 10 euro (cand in magazine il gaseam la 2 lire (1 euro) ….
Oricum, nu ii inteleg pe oamenii care ajung in zona dar nu merg sa viziteze Pamukkale. Sincer! Eu l-am vizitat acum multi ani si cand am simtit ca este momentul sa revad acel loc magic… am facut-o. Dar oameni care au ajuns de multe ori in zona si nu au mers nici macar o data sa vada Pamukkale... pacat… este un loc unic, ce poate, intr-o buna zi nu va mai exista… poate ca va disparea... si atunci, de ce sa nu il vedem cat inca mai exista? Ganditi-va si la asta.
Spor la... calatorii.