17 octombrie 2017

Competitia Blogathon 2017


Pentru mine BlogAwards este locul unde am ocazia sa scriu.

Scriu din spatele unui calculator si nimeni nu ma cunoaste.

Imi place mult faptul ca oamenii imi pot citii articolele fara sa stie cine se “ascunde” dupa nişte cuvinte.

Din pacate nu am reusit sa fiu consecventa si sa ma inscriu la toate campaniile, ba din potriva, am avut o perioada destul de lunga cand nu am reusit sa scriu nici macar o fraza.

Dar acum am o motivatie serioasa si anume Competitia Blogathon 2017. Este o competitie extrem de interesanta, mai ales pentru cei care au un blog dar uneori intra in pana de subiecte.

Asa ca va invit cu drag sa pariticipati la orice campanie va face cu ochiul! Si va spun de pe acum, sunt destule iar premiile sunt consistente!


14 octombrie 2017

Panteón Nacional de Lisboa - o bijuterie!


Nu doar pentru că aveam intrare gratuită cu Lisboa Card (despre care am vorbit deja intr-un articol) la acest obiectiv turistic cât şi pentru faptul că vizitasem Panteonul din Roma îmi doream să ajung şi la cel din Lisabona.

Unde se află Panteón Nacional de Lisboa şi cum am ajuns?
Panteonul se afla pe strada Campo de Santa Clara, în cartierul Alfama şi denumirea sa în engleza este Church of Santa Engrácia (Biserica Santa Engracia) . Aceasta biserică de fapt poartă numele de Panteonul Naţional datorită faptului că numeroase personalităţi importante la scară naţională sunt îngropate aici.
Din Marques de Pombal (după ce am vizitat Estufa Fria-vezi impresii aici) am luat metroul (linia Azul adică linia albastră) în direcţia Santa Apolonia şi am coborât la ultima staţie şi anume la Santa Apolonia. Am ieşit din metrou direct în gară şi de acolo am traversat strada şi am început urcarea.
Nu a durat foarte mult (cam 10 min am urcat maxim) până ce Panteonul s-a ivit în faţa mea.
Am stat puţin (deşi eram în pantă) şi am contemplat construcţia masivă care îmi aducea aminte de Vatican (nu ştiu ce de...). Poate din cauza cupolei sale imense, care poate fi zărită şi de la Mirador de Santa Lucia şi din mai multe puncte de belvedere ale Lisabonei.

Cât costă intrarea şi care este programul?
Cu Lisboa Card am avut intrarea gratuită dar în mod normal un bilet costă 4 euro (adulţi) , persoanele peste 65 de ani au 50% reducere, copiii sub 12 ani au intrare gratuită.
Panteonul este deschis de marţi până duminică şi programul de la 10:00 la 17:00. Aveţi mare grijă, lunea este închis!
Am păşit cu încredere, neştiind ce mă aşteaptă înăuntru... şi am rămas... oau. Nu cred că este mai frumos sau mai spectaculos decât cel din Roma, dar are ceva unic...
Este o construcţie impresionantă, muzica clasică se auzea pe fundal, câteva ecouri ale vizitatorilor (nu foarte mulţi la număr), toate aceste elemente au făcut să mă simt “ciudat”.


De asemenea, cupola este monumentală, incredibila - se ridică la peste 80 de metri deasupra solului.
Sub cupola gigant, podeaua și pereții sunt decoraţi cu marmură colorată, superbă. De-a lungul “pilonilor” ca să le spun aşa sunt câteva monumente funerare ridicate în memoria lui Vasco da Gama și Navigatorul Henry (ei nu sunt de fapt îngropați aici).
În această biserică/panteon se găseşte un grandios loc de odihnă al Amaliei Rodrigues, regina mult-iubită a muzicii Fado. Nu a fost greu de observat locul unde se afla aceasta deoarece mormântul său era înconjurat de flori.
În afară de Amalia Rodrigues mai există şi alte personalităţi unde îşi au locul de veci în această biserică şi anume:
Teofilio Braga - preşedinte portughez. El a servit în calitate de președinte al Portugaliei din 29 mai 1915, la 5 octombrie, 1915. De asemenea, a fost şi scriitor și dramaturg.
Oscar Carmona- tot preşedinte portughez din 9 iulie 1926, până la moartea sa, pe 18 aprilie, 1951.
João De Deus - poet. A murit la Lisabona, iar rămășițele sale au fost aduse de la Mănăstirea Jeronimos la Panteonul Național la 1 decembrie, anul 1966.
Junqueiro Guerra- poet, jurnalist, politician.
Sidonio Pais- politician, ofiţer militar, diplomat
Almeida Garrett-poet
Din câte am înţeles exista şi o terasă (ajungeţi acolo după ce urcaţi cele 169 de scări) dar când am fost eu accesul era închis, astfel încât nu am putut ajunge sus sau pe terasă.
Panteonul a cunoscut o istorie turbulentă de la înființarea sa din secolul al 16-lea, cu un blestem care niciodată nu s-ar fi finalizat, un colaps distructiv și nenumărate lupte financiare, dar a fost în cele din urmă inaugurat în anul 1966.
Biserica originală a fost distrusă într-o furtună în 1681, dar a fost reconstruită în stil baroc. Prima piatră în reconstrucția a fost pusă rapid în 1682, dar până în 1966 biserica nu a fost terminată.
Arhitectura Panteonului Naţional este un exemplu unic de construcţie în stil baroc din Portugalia. Pentru a construi acest loc, arhitectul João Antunes a fost inspirat de tendințele italiene, adoptând astfel un design arhitectural inovator, care nu a avut nici o continuitate în Portugalia.

După ce m-am „încărcat” cu toate informaţiile posibile, după ce am fotografiat Panteonul am ieşit şi m-am bucurat de vremea splendidă, de soarele care bătea pe cupola albă şi de faptul că am reuşit să ajung acolo am pornit-o la vale spre metrou pentru că mai aveam multe de văzut în ziua respectivă.



5 octombrie 2017

Estufa Fria ( Portugalia- Lisabona )nu e "rece" deloc!



De foarte foarte fooooarte mult timp îmi doream să vizitez o grădina botanică sau un spaţiu, mare, verde cu multe plante şi acum mi s-a ivit ocazia de a o face.
Încă de acasă văzusem ca Estufa Fria (sera rece în traducere din portugheză) este aproape de hotelul unde eram cazată, în Parcul Eduardo VII.

Programul de vizitare:

Ora de vară (începe în ultima duminica din martie) – 10:00 la 19:00
Ora de iarnă (începe din ultima duminica din octombrie) - 09:00 la 17:00
Ultima intrare cu 30 de minute înainte de închidere
Deschis în fiecare zi, cu excepția zilelor de 1 Ianuarie, 01 mai şi 25 decembrie

Preţuri:

Adulţi - 3,10 Euro
Copii și tineri (între 6 și 18 ani) - 2,33 Euro
Elevi şi pensionari - 1,55 Euro
Copiii sub 6 ani - gratuit
Duminică și de sărbători - gratuit până la ora 14:00
Persoane cu handicap - gratuit
Cu Lisboa Card- intrarea este gratuită

Totuşi, noi am mers într-o zi de duminică, la ora 09:00 “rupeam” uşile şi chiar dacă am avut Lisboa Card am intrat gratuit (pentru că era duminică).
Din câte am înţeles, acest loc a fost supus unei renovări majore de 1,8 milioane de euro în 2009 şi 2010 și redeschis în 2011.
Unul dintre motivele principale pentru care mi-am dorit mult să vizitez acest loc a fost datorită colecţiei minunate de plante din întreaga lume.


Speciile sunt din coloniile Portugaliei din Asia, Africa și America de Sud (Brazilia), precum şi altele aduse din diverse locații, cum ar fi Australia, Mexic şi Peru.
Cu toate că este cunoscută sub numele de "Estufa Fria" (sera rece), aceasta include şi o "estufa quente" (efect de seră la cald). Totuşi, cel mai mare şi mai faimos spaţiu este “Estufa fria” (din punctul meu de vedere). Acest nume i se datorează faptului că nu există nici un sistem de încălzire, temperatura fiind controlată în mod natural, prin acoperirea întregului loc cu şipci din lemn.


Există specii din diferite părți ale lumii, dar ceea ce atrage atenția, cel puțin pentru cei care nu sunt în domeniul botanicii (cum sunt şi eu) este rezultatul final.
Dincolo de acest spaţiu se află, sera caldă, (estufa quente), care adăposteşte specii din zonele cu climă tropicală. Acoperișul este din sticlă şi încălzește temperatura internă ceea ce face ca aceste plante să se simtă ca în mediul de “acasă”.
Mai exista o “încăpere”, unde se afla cactuşii. Aceasta cred că este cea mai mică dintre toate, având aproximativ 400 m2. O fi cea mai mică, dar cred că şi cea mai spectaculoasă.
Plantele tropicale și cactuşii cred că sunt atracţia principală a acestui loc fascinant. Sau cel puţin mie aşa mi s-a părut.
De-a lungul întregii sere (la rece și la cald) am putut vedea mici iazuri, cascade mici şi stătui. Bineînţeles că ratele nu lipseau din peisaj. În afară de rate am văzut şi două lebede negre, destul de prietenoase.
Dacă sunteţi iubitori de spaţii verzi, nu trebuie să rataţi acest loc, care se întinde pe 1.5 hectare şi este împărţit în cele trei zone amintite mai devreme.



5 august 2017

Locul unde mi-am găsit liniștea





Pot spune cu mâna pe inimă că Side este orașul unde mi-am găsit liniștea. Un loc care, fără nici o explicație, mă face să îmi găsesc pacea interioară și să uit de tot.
Oraș antic, aflat pe coasta mediterană a Pamphyliei, la aproximativ 70 de km est de Antalya, pe o peninsulă ce ascunde adevărate vestigii antice este unul dintre multele locuri unde Cleopatra și Marcus Antonius se întâlneau.

Oraşul Side este însoţit de două plaje superbe, care oferă o selecție largă de activități cum ar fi: scufundări, surfing, pescuit, navigație și sporturi nautice. Side este un paradis pentru cei care se bucură de cumpărături. De asemenea, restaurante, baruri și discoteci sunt situate în jurul portului și de-a lungul orașului.


Mi-au placut foarte mult templele lui Atena si Apollo, care dateaza din secolul al II-lea. Aceste temple sunt “gemene” si au servit ca faruri (peretilor li se dadea foc si ardeau, astfel ca aveau functionalitatea de far).


Si teatrul din Side imi place extrem de mult, este din perioada elenistica si a fost contruit peste un alt teatru, care era mai mic.


Rămâne oraşul meu de suflet din această regiune si ori de cate ori am ocazia, merg in Side. Incerc sa descopar orasul atat ziua cat si noaptea. De fiecare data ma surprinde.
Cand ajung in acest oraş simt ceva ce nu poate fi descris în cuvinte... un loc magic pentru mine...


M-am plimbat pe străduţele din oraş, luminate extrem de frumos, am admirat vitrinele (nu aveam de gând să cumpăr nimic) şi m-am lăsat purtată până la Apollon Tapinagi., adică templul lui Apollo. Un loc încărcat de istorie, un loc incredibil atât pentru fotografii cât şi pentru a sta şi a-ţi relaxa mintea şi trupul.


Pur şi simplu mi-am găsit pacea şi liniştea interioară. Parcă toată oboseala şi tot stresul au zburat în două secunde după ce am ajuns în Side...
Am vizitat oraşul şi dimineaţa, pe zi... parcă a căpătat cu totul o altă fată... Am vizitat din nou teatrul antic , unde am stat, am fotografiat în linişte şi mi-a plăcut extrem de mult faptul că nu era aglomerat.


Aş reveni în Side ori de câte ori o să am prilejul... este un oraş magic, un loc deosebit pentru mine, un loc care are „acel ceva” şi parcă nu ştiu, nu sunt paranoică dar m-a făcut să îmi găsesc liniştea...

Și dacă tot vorbim de Turcia și automat de căldură, vreau să vă anunț că Daikin sunt incredibili. Cum adică nu știți cine sunt ? Aruncați o privire pe pagina lor de facebook aici : Daikin 
 O să înțelegeți că sunt puțini ca ei, care pun preț pe natură și care au o campanie prin care plantează un copac pentru fiecare apărat de aer condiționat.
Obiectivul este plantarea a peste 10.000 copaci în 15 județe din România. Pe platformă www.plantamaer.ro sunt mai multe informații referitoare la campanie, sfaturi eco-friendly, iar clienții Daikin se pot înregistra, dacă doresc, că voluntari la ziua natională de impădurire, din 18 noiembrie. 


10 mai 2017

Impresii generale si sfaturi despre Portugalia


Niciodată nu plec în vacanţă fără a-mi face temele dinainte. Desigur, la faţa locului descopăr lucruri noi, care nu erau scrise pe internet. De aceea m-am hotărât să scriu un articol doar despre impresiile mele generale despre Portugalia şi câteva sfaturi care sper eu să vă fie de folos.

În primul rând voi începe cu impresiile generale legate de mâncare, alimente, etc.
          * Să încercaţi celebrele Pasteis de Nata cumpărate din Belem, de la Pasteis de Belem. Nu se compară cele din Belem cu altele găsite la alte patiserii. Preţul: 1.05 euro bucată, 6.30 euro 6 bucăţi sau 52.50 euro 50 bucăţi. Au fost delicioaseeeee yummyy

Pasteis de Belem

          * Aflasem că în Portugalia apa de la robinet este potabilă, dar sincer nu am îndrăznit să beau de la robinet. Apa îmbuteliată în Portugalia este extrem de ieftină: 0.16 euro sticlă de 2.5 litri.
          * Dacă ajungeţi în Portugalia trebuie să încercaţi vinurile de aici. Eu nu sunt o mare amatoare de băuturi alcoolice dar nu m-am putut abţine. Am comandat la restaurante câte un pahar de vin de Porto Tawny (3 euro paharul), vin de Porto 10 anos (3.5 euro), asta ca să îmi fac o idee dacă îmi plac sau nu. Mai apoi am cumpărat câteva sticle de vin de Porto sau Moscatel de Setubal. Ţineţi cont că acestea sunt vinuri dulci, dar puteţi găsi o grămadă de vinuri, începând de la vinho verde până la vinuri albe, seci, demiseci, etc.
Porto Tawny

          * Tot în categoria băuturilor alcoolice deosebite din Portugalia se încadrează şi ginjinha (eu îi ziceam gingia, cred că pe acolo e şi pronunţia în portugheză). Citind despre acest lichior credeam că e ceva deosebit dar de fapt este un fel de vişinata românească. De asemenea, cel mai renumit loc pentru a bea acest lichior este barul a Ginjinha- aflat în Piaţa Rossio (2 euro un păhărel). Noi am băut şi aici un pahar dar am nimerit şi într-un mall o degustare şi sincer, lichiorul din mall mi-a plăcut mai mult (era mai tare şi mai dulce).

Barul a Ginjinha
          * Să încercaţi sangria albă. Este bestială. Nu ştiam până acum că există şi sangria din vin alb. Am băut doar din vin roşu în Mallorca şi prin alte locuri dar cea din vin alb m-a dat pe spate...
          * Citisem că berea în Portugalia este mai ieftină decât apă dar foarte proastă. Da, este ieftină berea la ei dar nu este proastă deloc (acum depinde şi de gusturi). Mie mi-a plăcut şi în plus, m-am amuzat teribil de denumirea berii Super Bock (în limba turca s-ar traduce super căcat).


          * Cafeaua este foarte ieftină şi bună, 0.60 euro un espresso
      * Dacă ajungeţi în Aveiro să încercaţi ovos mueles de Aveiro. Eu am încercat unul în formă de peşte. Se face din gălbenuş crud de ou, cu zahăr. Aici citisem fie că acest produs îţi place şi îl pot mânca, fie că îl respingi şi aşa este! La început când l-am mâncat mi-a plăcut dar după aceea am avut un gust de ouă în gură de nu ştiam ce să mai beau sau să mănânc. Oricum, este ceva ce nu puteam rata să încerc.
ovos mueles de Aveiro

          * Peste tot se găsesc de vânzare castane coapte. La un moment dat mă speriasem, am crezut că este incendiu în zonă, atât de mulţi vânzători de castane coapte am văzut. 2 euro 6 bucăţi, dar nu peste tot vând doar 6 bucăţi, în general vând o duzină.
          * Să încercaţi tremoços. Eu am găsit acest produs fără să vreau, mi-a atras atenţia pentru că era pus în supermarketuri lângă măsline dar nu erau măsline. Am întrebat câţiva cumpărători ce sunt aceste „dubioase” aşa zise măsline (de culoare galbenă) şi mi-au spus denumirea în portugheză. Mi-au mai spus că în mod normal tremoços se servesc împreună cu berea. Am cumpărat şi eu o caserolă şi uitându-mă pe internet am descoperit că este vorba de lupin. Bineînţeles, lupinul a fost preparat înainte de a fi vândut, conţine un conținut bogat de proteine vegetale, fibre, nu conţine colesterol, gluten şi nici iritanți gastrici. La gust este uşor amarui-sarat, dar mi-a plăcut foarte mult.
tremoços

          * Tot pe partea de alimentaţie, sardinele sunt extrem de ieftine (mă refer la conserve) precum şi tonul. (cam 0.90 euro o conservă). Mi-a plăcut foarte mult şi pateul din peste.
          * Bacalhau- o să vedeţi această denumire peste tot. Ce înseamnă? Este de fapt peştele cod. Îl găsiţi preparat în mai multe variante şi extrem de gustos.
          * În mall-ul Vasco da Gama (unde puteţi ajunge cu uşurinţă luând metroul şi coborând la staţia Oriente) sunt foarte multe restaurante de unde puteţi alege ce fel de mâncare doriţi să serviţi. Într-una din zile am primit gratuit un sandwich (mic ce e drept dar gustos) cu creveţi.


          * Cele mai multe magazine sunt cele de încălţăminte. Din 10 magazine 7 erau de încălţăminte. Eu aşa ceva nu am văzut nicăieri pe unde am mai călătorit. Ştiu că portughezii sunt renumiţi pentru încălţămintea de calitate dar preţurile erau mari. Dacă doream să cumpăr ceva de calitate, sub 60-70 de euro nu găseam.

Alte lucruri pe care le-am observat în Portugalia:
 
Toaleta din mall-ul Vasco da Gama
          *Să aveţi grijă ce plănuiţi să vizitaţi lunea pentru că majoritatea obiectivelor turistice sunt închise.
          * Întâmplător aveam 10 dolari la mine şi m-am gândit că ar fi bine să îi schimb. Pe 10 dolari am luat 9.11 euro!!! Aşa că vă sugerez să verificaţi cursul valutar înainte de a merge în Portugalia, puteţi avea şansa să schimbaţi dolari la un curs extrem de bun!
          * Mijloacele de transport în Portugalia sunt extrem de bine puse la punct. Fie că vorbim de metrou, fie că vorbim de trenuri sau autobuze, toate circula la timp şi există peste tot indicatoare. Eu cel mai mult am circulat cu metroul, fiind cel mai rapid mijloc de transport. Am pozat harta metroului şi am avut-o permanent în telefon, astfel încât nu mai pierdeam timpul să stau să studiez panourile. Am rămas surprinsă (în mod plăcut) să văd că am ieşit direct din metrou şi am intrat direct în gară pe peron. Asta se întâmplă la staţia Cais do Sodre. Luasem metroul şi coborâsem la ultima staţie şi anume Cais do Sodre de unde doream să iau trenul spre Cabo da Roca. Imediat cum am ieşit din metrou am intrat în gară. Nu mi-a venit să cred!!!
Gara Oriente
          * Încă un lucru pozitiv pe care l-am observat legat de metrou: toate staţiile (cu excepţia unei staţii sau două) au peronul pe partea stângă, astfel încât nu este îmbulzeala, toată lumea ştie pe unde trebuie să coboare.
          * Un lucru ciudat este faptul că atunci când circulam cu scările rulante trebuia să stau pe partea dreaptă şi să las loc în stânga mea. De ce? Pentru că cei grăbiţi să aibă loc să treacă. Asta a fost peste tot, fie că eram în mall-uri, fie că eram la metrou... şi localnicii erau deja învăţaţi cu acest “obicei”, toţi se aşezau pe dreapta, lăsând loc de trecere în stânga.
          * Şi dacă tot am pomenit de localnici, impresia mea generală despre portughezi este că nu sunt veseli deloc. În metrou, pe stradă, toţi cu telefoanele sau căştile pe urechi, nimeni nu zâmbeşte, parcă sunt încruntaţi şi supăraţi tot timpul. Nu i-am auzit râzând deloc. În schimb, în magazine sau şi pe strada dacă opream pe cineva să cer vreo indicaţie erau amabili şi majoritatea vorbeau engleza.
          * Cine scrisese ca portugheză vorbită este diferită de cea scrisă avea mare mare maaaare dreptate. Când vedeam ceva scris în portugheză, înţelegeam imediat ţinând cont că vorbesc fluent limba spaniolă şi cele două limbi se aseamănă. Dar, în momentul în care încercam să vorbesc cu un portughez, nu înţelegeam absolut nimic.
          * Vremea la sfârşit de noiembrie şi început de decembrie a fost incredibilă. Nu ştiu dacă aşa este tot timpul sau am avut noi mare noroc de vreme dar chiar a fost super. Într-una din zile am prins +25*C când în România erau -13*C.
          * Trebuie să ţineţi cont că oraşele din Portugalia sunt construite în pantă. Peste tot am avut de urcat şi de coborât. Scări, pante, dealuri. În primele zile mi-a fost foarte greu (nu mai aveam condiţie fizică), dar apoi m-am obişnuit. De asemenea, am văzut într-o singură zi cum este să plouă în Portugalia. Şi este cumplit! Oraşele fiind construite în pantă, toată apa se scurge şi nu stau foarte bine la capitolul canalizare. În plus, dacă bate vântul, degeaba aveţi umbrela. Aşa că, mare grijă cum vă încălţaţi/îmbrăcaţi în zilele ploioase.
          * M-am plimbat prin multe parcuri şi în fiecare am întâlnit rate. Nu mi-a venit să cred. Pe lângă porumbei şi pescăruşi, se pare că portughezii au şi raţe în parcuri. Şi apropos de pescăruşi: sunt un pericol public! În faţa mea o doamnă a fost “pictată” din cap până în picioare de un pescăruş... nu cred că este o plăcere să te trezeşti cu un răhăţel în cap. Şi sunt pretutindeni pescăruşii!


          * Nu prea am văzut toalete publice în Portugalia. În alte oraşe europene am văzut dar aici dacă am zărit una care era închisă.
          * Să nu rataţi apusul din Praca do Comercio sau de pe faleza Av. Ribeira das Naus! Să vedeţi soarele cum apune peste Podul 25 Aprilie este ceva magic!

Apusul din Praca do Comercio

          * Mergând în perioada sărbătorilor de iarnă, am văzut Portugalia “împodobită”. Şi un lucru pozitiv este faptul că nu taie brazi, ci decoraţiile sunt făcute doar din luminiţe, care arata spectaculos!


Lucruri negative:
          * Nici un loc nu este perfect, astfel încât am observat şi nişte aspecte negative. În primul rând Lisabona mi s-a părut a fi un oraş murdar. Peste tot, la orice pas pe strada vedeam gunoaie aruncate pe jos. Parcă nicăieri până atunci nu mai văzusem chiar atâta mizerie.
          * În drumul spre Se de Lisboa eram să fim prădate de hoţi. Citisem şi alte articole în care se spunea că se fură în Lisabona dar... până nu o simţi pe pielea ta... Hoaţă (era una singură) s-a prefăcut că se împiedică şi s-a sprijinit de rucsacul pe care îl aveam pe spate. Norocul nostru că am simţit imediat, nu aveam mare lucru în rucsac şi în plus nu a reuşit să îi deschidă fermoarul! Aşa că mare grijă!
          * Am fost acostate atât în gara cât şi în parc de nişte indivizi care vindeau ţigări “speciale”. Ne-am prefăcut că nu vorbim nici o limbă străină în afară de romană şi am plecat imediat de acolo.
          * În nici o altă ţară nu am văzut atâţia cerşetori. Era plin!!!! Nu mi-a venit să îmi cred ochilor! Foarte mulţi oameni ai străzii... trist...
  
Acestea fiind spuse, Portugalia mi se pare o ţară cu de toate pentru toţi. O ţară cosmopolita, de care prinzi drag. Mulţi spuneau că nu îmi va plăcea în Portugalia şi că voi aprecia această ţară doar în momentul în care voi pleca, dar pentru mine nu a fost aşa. Mie mi-a plăcut din prima Portugalia şi m-am simţit tare bine!







22 aprilie 2017

Plimbare prin Sibiu

Panorama din Turnul Sfatului

De mult mi-am dorit şi eu să încep să explorez puţin ţara noastră. Mi-am impus de la început să nu compar deloc oraşele de la noi cu ceea ce am vizitat în afara ţării.
M-am tot gândit unde pot merge în vacanţă, câteva zile, să fie un oraş şi drăguţ, unde să am ce vizita dar şi aproape de Braşov.
Uitându-mă pe hartă am zis hai să mergem în Sibiu. Nu mai fusesem niciodată sau poate cu mulţi ani în urmă, cu şcoala, dar oricum nu mai îmi aduceam aminte nimic.
Zis şi făcut. Ne-am urcat în microbuz şi în 2 ore şi jumătate am fost în Sibiu.
După ce ne-am cazat la Pensiunea Happy Day  am pornit-o rapid la pas, asta şi datorită faptului că eram odihnită (dormisem acasă, nu am plecat cu noaptea în cap ca să fiu în aeroport devreme, etc-avantajul de a călători la tine în ţară) dar şi pentru că vremea ţinea cu noi.
Am trecut raul Cibin, în dreapta având Piaţa Cibin, în faţă se ivea deja Catedrala evanghelică.
Râul Cibin, sibiu
Râul Cibin
Am mers pe Strada Turnului, în dreapta am trecut pe lângă Piaţa Coroana, o piaţă drăguţă şi cocheta, din păcate fântâna arteziană nu era pornită.
Am ajuns la Pasajul scărilor şi am admirat Casa Calfelor – singura de acest gen din România; în luna august multe calfe îmbrăcate tradițional vin și participă la diverse meșteșuguri, din păcate eu nu am „prins” un astfel de spectacol. 

Sibiu
Pasajul scărilor

Casa Calfelor
Pasajul scărilor

Casa calfelor se afla în Piaţa Huet şi imediat de aici se ajunge pe „vestitul „pod al minciunilor.
Am ajuns într-un final şi în fata Catedralei Evanghelice. 

Catedrala Evanghelica

Am dorit să urcăm în turnul bisericii, citisem că priveliştea este deosebită de acolo dar doamna de la intrare care vindea bilete (5 lei vizitarea bisericii şi 5 lei ptr urcare în turn, ambele 8 lei) ne-a făcut să ne răzgândim. A zis că sunt peste 200 de scări, în spirală, în mare parte neluminate, locul e strâmt şi e greu de urcat.
Hmmm... grea alegere. Fiind totuşi în prima zi am zis că ne vom face încălzirea fizică necesară şi vom avea timp în zilele următoare să urcăm.
Totuşi, doamna ne-a sfătuit să urcăm mai degrabă în Turnul Sfatului, care ar fi mai accesibil.
Ok, am ieşit din biserică, am dat un „tur” în Piaţa Huet – piața mică, dar foarte cochetă şi am ajuns în Piaţa Mică
Piaţa Mică
Piata Mica


Eram chiar lângă Hala Măcelarilor (Casa Artelor) când m-am întors şi am văzut că am trecut un mic pod. Întreb cu voce tare:” Asta nu e Podul Minciunilor???” La care o domnişoară (localnica) mi-a zâmbit, a dat din cap şi mi-a zis:” Ba DA!”.
Oau, să îl ratez? Chiar aşa? Să trec pe Podul Minciunilor fără să îmi dau seama că el este... el? :))))
Podul Minciunilor


Înseamnă că l-am perceput ca fiind mic şi neînsemnat deşi „umbla” o grămadă de legende despre acest pod.
Ok, trecută de Podul Minciunilor, ajunsă în Piaţa Mică am luat o „gură” de aer proaspăt de Sibiu, am admirat clădirile superbe şi mi-am făcut curaj să urc în Turnul Sfatului. Un afiş la intrare spunea că plata de 2 lei se face sus. Am urcat puţin şi am ajuns într-o cameră unde am plătit acea taxă modica de 2 lei. Şi bineînţeles că am început urcarea.


Ehh, am zis că încerc să nu compar cu alte ţări dar mi-a fost imposibil. Locul mic, nu exista ca în Lisabona acel sistem organizat de urcare-coborâre, am dat nas în nas cu alţi oameni care coborau şi aşa mai departe.
Am „vizitat” mai multe încăperi, am putu vedea inclusiv mecanismul ceasului şi într-un final am ajuns la ultimul „etaj”.
Doar atunci am putut spune că s-a meritat urcarea. O privelişte deosebită asupra Sibiului mi s-a ivit în faţa ochilor.




După ce am coborât din Turnul Sfatului trecând prin Pasajul Generalilor și văzând şi Casa Generalilor mi-am tras sufletul într-o cafenea din Piaţa Mare. Apoi am început să explorez micile căsuţe care au fost amenajate special pentru sărbătorile Pascale.


Am zărit şi Primăria, o clădire superbă, dar şi Statuia lui Gheorghe Lazăr din Piața Mare. Nu am putut rata Fântâna cu grilaj din Piața Mare – unde aveau loc execuțiile. Am vizitat şi Biserica Romano-Catolică – unde slujba se ține în trei limbi. Duminica la ora 10:00 în Centrul Vechi se aud clopotele a cinci biserici: romano-catolică, evanghelică, ortodoxă și două biserici reformate.
Palatul Brukenthal (Muzeul Brukenthal) l-am „găsit” doar în a doua zi de plimbat prin Sibiu. Sincer, clădirea nu mi-a atras deloc atenţia. Nu am intrat în muzeu datorită colecţiei destul de mici dar şi al costului ridicat. Am fost mulţumită că am vizitat Muzeul Calouste Gulbenkian din Lisabona...
Mi-a plăcut mai mult Galeria de Artă Românească (Casa Albastră) – cu o arhitectură aparte.
Casa Albastră
Primaria din Sibiu

Apoi am descoperit Strada Nicolae Bălcescu, un fel de Stradă Republicii din Braşov, cu multă magazine şi cafenele. Mi-a plăcut „ritmul” sibienilor, nimeni nu se grăbea, toată lumea era „liniştită” şi calmă.
La capătul străzii am ajuns în Piața Unirii care se află în Orașul de Sus, la o altitudine de 400 m. În apropiere se afla şi Teatrul Național Radu Stanca – primul teatru deschis publicului din Transilvania. 
În prima zi am zis că este de ajuns şi de acolo ne-am întors la hotel. A doua zi am vizitat Grădina Zoologică, despre care voi scrie un articol separat. După aceea ne-am întors în centru şi am început să explorăm din nou oraşul, mergând în aceleaşi locuri. Am mai „descoperit” Cele trei turnuri: Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor şi Turnul Dulgherilor, Filarmonica de Stat – Sala Thalia, Strada Tipografilor – Piața Schiller – Hermannstadter Zeitung – primul ziar din Sibiu, Arhivele Naționale dar şi Biserica Ursulinelor – o frumoasă biserică romano – catolică.

Interiorul Bisericii Ursulinelor

Am zis apoi să mai schimbăm traseul şi am mers pe strada paralelă cu Nicolae Bălcescu.
Mare mi-a fost mirarea şi bineînţeles, surpriza să descopăr Catedrala Ortodoxă Mitropolitană – a fost cea mai mare surpriză pe care mi-o putea oferi Sibiul. Este foarte mare și reprezintă o superbă operă arhitecturală. 

Catedrala Ortodoxă Mitropolitană

Curtea este frumos amenajată, cu verdeață, flori și băncuțe pentru credincioși. Există și un magazin cu obiecte bisericești. Nu știam de existența acesteia, dar întâmplarea a făcut să o descoperim şi tare m-am bucurat.

Ineriorul Catedralei Ortodoxă Mitropolitană

În apropiere de Catedrală Ordotoxa am mai descoperit Casa cu Cariatide – se află pe strada Mitropoliei și are o arhitectură interesantă – coloanele de susținere au forma unor statui.

Puncte forte ale Sibiului/ce mi-a plăcut
- Ca şi impresie generală pe care mi-a lăsat-o acest oraş pot spune că da, mi-a plăcut.
- Am avut noroc cu acel târg de Paşti, unde am putut gusta bunătăţuri, începând de la hot dog chiar gustos, până la clătite bune de te lingi pe degete
- Deşi micuţ, arhitectura este deosebită şi m-am simţit ca „acasă”
- Oameni amabili, săritori şi primitori

Puncte slabe/ce nu mi-a plăcut
- Mijloacele de transport în comun; am căutat de am înnebunit un chioşc de unde să pot cumpăra un abonament zilnic (costa doar 5 lei), dar nu am găsit. La Piaţa Cibin l-au ridicat, în alte staţii nu erau decât automate de unde mi-am putut cumpăra bilete normale (2 lei un bilet, care e valabil doar o călătorie, nu 50 de minute cum este în Braşov).
- Peste tot magazine de second hand. Chiar nu am putut înţelege acest lucru. Din 5 magazine, 3 vindeau haine la mâna a doua

 
Poza mea preferata