5 august 2017

Locul unde mi-am găsit liniștea





Pot spune cu mâna pe inimă că Side este orașul unde mi-am găsit liniștea. Un loc care, fără nici o explicație, mă face să îmi găsesc pacea interioară și să uit de tot.
Oraș antic, aflat pe coasta mediterană a Pamphyliei, la aproximativ 70 de km est de Antalya, pe o peninsulă ce ascunde adevărate vestigii antice este unul dintre multele locuri unde Cleopatra și Marcus Antonius se întâlneau.

Oraşul Side este însoţit de două plaje superbe, care oferă o selecție largă de activități cum ar fi: scufundări, surfing, pescuit, navigație și sporturi nautice. Side este un paradis pentru cei care se bucură de cumpărături. De asemenea, restaurante, baruri și discoteci sunt situate în jurul portului și de-a lungul orașului.


Mi-au placut foarte mult templele lui Atena si Apollo, care dateaza din secolul al II-lea. Aceste temple sunt “gemene” si au servit ca faruri (peretilor li se dadea foc si ardeau, astfel ca aveau functionalitatea de far).


Si teatrul din Side imi place extrem de mult, este din perioada elenistica si a fost contruit peste un alt teatru, care era mai mic.


Rămâne oraşul meu de suflet din această regiune si ori de cate ori am ocazia, merg in Side. Incerc sa descopar orasul atat ziua cat si noaptea. De fiecare data ma surprinde.
Cand ajung in acest oraş simt ceva ce nu poate fi descris în cuvinte... un loc magic pentru mine...


M-am plimbat pe străduţele din oraş, luminate extrem de frumos, am admirat vitrinele (nu aveam de gând să cumpăr nimic) şi m-am lăsat purtată până la Apollon Tapinagi., adică templul lui Apollo. Un loc încărcat de istorie, un loc incredibil atât pentru fotografii cât şi pentru a sta şi a-ţi relaxa mintea şi trupul.


Pur şi simplu mi-am găsit pacea şi liniştea interioară. Parcă toată oboseala şi tot stresul au zburat în două secunde după ce am ajuns în Side...
Am vizitat oraşul şi dimineaţa, pe zi... parcă a căpătat cu totul o altă fată... Am vizitat din nou teatrul antic , unde am stat, am fotografiat în linişte şi mi-a plăcut extrem de mult faptul că nu era aglomerat.


Aş reveni în Side ori de câte ori o să am prilejul... este un oraş magic, un loc deosebit pentru mine, un loc care are „acel ceva” şi parcă nu ştiu, nu sunt paranoică dar m-a făcut să îmi găsesc liniştea...

Și dacă tot vorbim de Turcia și automat de căldură, vreau să vă anunț că Daikin sunt incredibili. Cum adică nu știți cine sunt ? Aruncați o privire pe pagina lor de facebook aici : Daikin 
 O să înțelegeți că sunt puțini ca ei, care pun preț pe natură și care au o campanie prin care plantează un copac pentru fiecare apărat de aer condiționat.
Obiectivul este plantarea a peste 10.000 copaci în 15 județe din România. Pe platformă www.plantamaer.ro sunt mai multe informații referitoare la campanie, sfaturi eco-friendly, iar clienții Daikin se pot înregistra, dacă doresc, că voluntari la ziua natională de impădurire, din 18 noiembrie. 


10 mai 2017

Impresii generale si sfaturi despre Portugalia


Niciodată nu plec în vacanţă fără a-mi face temele dinainte. Desigur, la faţa locului descopăr lucruri noi, care nu erau scrise pe internet. De aceea m-am hotărât să scriu un articol doar despre impresiile mele generale despre Portugalia şi câteva sfaturi care sper eu să vă fie de folos.

În primul rând voi începe cu impresiile generale legate de mâncare, alimente, etc.
          * Să încercaţi celebrele Pasteis de Nata cumpărate din Belem, de la Pasteis de Belem. Nu se compară cele din Belem cu altele găsite la alte patiserii. Preţul: 1.05 euro bucată, 6.30 euro 6 bucăţi sau 52.50 euro 50 bucăţi. Au fost delicioaseeeee yummyy

Pasteis de Belem

          * Aflasem că în Portugalia apa de la robinet este potabilă, dar sincer nu am îndrăznit să beau de la robinet. Apa îmbuteliată în Portugalia este extrem de ieftină: 0.16 euro sticlă de 2.5 litri.
          * Dacă ajungeţi în Portugalia trebuie să încercaţi vinurile de aici. Eu nu sunt o mare amatoare de băuturi alcoolice dar nu m-am putut abţine. Am comandat la restaurante câte un pahar de vin de Porto Tawny (3 euro paharul), vin de Porto 10 anos (3.5 euro), asta ca să îmi fac o idee dacă îmi plac sau nu. Mai apoi am cumpărat câteva sticle de vin de Porto sau Moscatel de Setubal. Ţineţi cont că acestea sunt vinuri dulci, dar puteţi găsi o grămadă de vinuri, începând de la vinho verde până la vinuri albe, seci, demiseci, etc.
Porto Tawny

          * Tot în categoria băuturilor alcoolice deosebite din Portugalia se încadrează şi ginjinha (eu îi ziceam gingia, cred că pe acolo e şi pronunţia în portugheză). Citind despre acest lichior credeam că e ceva deosebit dar de fapt este un fel de vişinata românească. De asemenea, cel mai renumit loc pentru a bea acest lichior este barul a Ginjinha- aflat în Piaţa Rossio (2 euro un păhărel). Noi am băut şi aici un pahar dar am nimerit şi într-un mall o degustare şi sincer, lichiorul din mall mi-a plăcut mai mult (era mai tare şi mai dulce).

Barul a Ginjinha
          * Să încercaţi sangria albă. Este bestială. Nu ştiam până acum că există şi sangria din vin alb. Am băut doar din vin roşu în Mallorca şi prin alte locuri dar cea din vin alb m-a dat pe spate...
          * Citisem că berea în Portugalia este mai ieftină decât apă dar foarte proastă. Da, este ieftină berea la ei dar nu este proastă deloc (acum depinde şi de gusturi). Mie mi-a plăcut şi în plus, m-am amuzat teribil de denumirea berii Super Bock (în limba turca s-ar traduce super căcat).


          * Cafeaua este foarte ieftină şi bună, 0.60 euro un espresso
      * Dacă ajungeţi în Aveiro să încercaţi ovos mueles de Aveiro. Eu am încercat unul în formă de peşte. Se face din gălbenuş crud de ou, cu zahăr. Aici citisem fie că acest produs îţi place şi îl pot mânca, fie că îl respingi şi aşa este! La început când l-am mâncat mi-a plăcut dar după aceea am avut un gust de ouă în gură de nu ştiam ce să mai beau sau să mănânc. Oricum, este ceva ce nu puteam rata să încerc.
ovos mueles de Aveiro

          * Peste tot se găsesc de vânzare castane coapte. La un moment dat mă speriasem, am crezut că este incendiu în zonă, atât de mulţi vânzători de castane coapte am văzut. 2 euro 6 bucăţi, dar nu peste tot vând doar 6 bucăţi, în general vând o duzină.
          * Să încercaţi tremoços. Eu am găsit acest produs fără să vreau, mi-a atras atenţia pentru că era pus în supermarketuri lângă măsline dar nu erau măsline. Am întrebat câţiva cumpărători ce sunt aceste „dubioase” aşa zise măsline (de culoare galbenă) şi mi-au spus denumirea în portugheză. Mi-au mai spus că în mod normal tremoços se servesc împreună cu berea. Am cumpărat şi eu o caserolă şi uitându-mă pe internet am descoperit că este vorba de lupin. Bineînţeles, lupinul a fost preparat înainte de a fi vândut, conţine un conținut bogat de proteine vegetale, fibre, nu conţine colesterol, gluten şi nici iritanți gastrici. La gust este uşor amarui-sarat, dar mi-a plăcut foarte mult.
tremoços

          * Tot pe partea de alimentaţie, sardinele sunt extrem de ieftine (mă refer la conserve) precum şi tonul. (cam 0.90 euro o conservă). Mi-a plăcut foarte mult şi pateul din peste.
          * Bacalhau- o să vedeţi această denumire peste tot. Ce înseamnă? Este de fapt peştele cod. Îl găsiţi preparat în mai multe variante şi extrem de gustos.
          * În mall-ul Vasco da Gama (unde puteţi ajunge cu uşurinţă luând metroul şi coborând la staţia Oriente) sunt foarte multe restaurante de unde puteţi alege ce fel de mâncare doriţi să serviţi. Într-una din zile am primit gratuit un sandwich (mic ce e drept dar gustos) cu creveţi.


          * Cele mai multe magazine sunt cele de încălţăminte. Din 10 magazine 7 erau de încălţăminte. Eu aşa ceva nu am văzut nicăieri pe unde am mai călătorit. Ştiu că portughezii sunt renumiţi pentru încălţămintea de calitate dar preţurile erau mari. Dacă doream să cumpăr ceva de calitate, sub 60-70 de euro nu găseam.

Alte lucruri pe care le-am observat în Portugalia:
 
Toaleta din mall-ul Vasco da Gama
          *Să aveţi grijă ce plănuiţi să vizitaţi lunea pentru că majoritatea obiectivelor turistice sunt închise.
          * Întâmplător aveam 10 dolari la mine şi m-am gândit că ar fi bine să îi schimb. Pe 10 dolari am luat 9.11 euro!!! Aşa că vă sugerez să verificaţi cursul valutar înainte de a merge în Portugalia, puteţi avea şansa să schimbaţi dolari la un curs extrem de bun!
          * Mijloacele de transport în Portugalia sunt extrem de bine puse la punct. Fie că vorbim de metrou, fie că vorbim de trenuri sau autobuze, toate circula la timp şi există peste tot indicatoare. Eu cel mai mult am circulat cu metroul, fiind cel mai rapid mijloc de transport. Am pozat harta metroului şi am avut-o permanent în telefon, astfel încât nu mai pierdeam timpul să stau să studiez panourile. Am rămas surprinsă (în mod plăcut) să văd că am ieşit direct din metrou şi am intrat direct în gară pe peron. Asta se întâmplă la staţia Cais do Sodre. Luasem metroul şi coborâsem la ultima staţie şi anume Cais do Sodre de unde doream să iau trenul spre Cabo da Roca. Imediat cum am ieşit din metrou am intrat în gară. Nu mi-a venit să cred!!!
Gara Oriente
          * Încă un lucru pozitiv pe care l-am observat legat de metrou: toate staţiile (cu excepţia unei staţii sau două) au peronul pe partea stângă, astfel încât nu este îmbulzeala, toată lumea ştie pe unde trebuie să coboare.
          * Un lucru ciudat este faptul că atunci când circulam cu scările rulante trebuia să stau pe partea dreaptă şi să las loc în stânga mea. De ce? Pentru că cei grăbiţi să aibă loc să treacă. Asta a fost peste tot, fie că eram în mall-uri, fie că eram la metrou... şi localnicii erau deja învăţaţi cu acest “obicei”, toţi se aşezau pe dreapta, lăsând loc de trecere în stânga.
          * Şi dacă tot am pomenit de localnici, impresia mea generală despre portughezi este că nu sunt veseli deloc. În metrou, pe stradă, toţi cu telefoanele sau căştile pe urechi, nimeni nu zâmbeşte, parcă sunt încruntaţi şi supăraţi tot timpul. Nu i-am auzit râzând deloc. În schimb, în magazine sau şi pe strada dacă opream pe cineva să cer vreo indicaţie erau amabili şi majoritatea vorbeau engleza.
          * Cine scrisese ca portugheză vorbită este diferită de cea scrisă avea mare mare maaaare dreptate. Când vedeam ceva scris în portugheză, înţelegeam imediat ţinând cont că vorbesc fluent limba spaniolă şi cele două limbi se aseamănă. Dar, în momentul în care încercam să vorbesc cu un portughez, nu înţelegeam absolut nimic.
          * Vremea la sfârşit de noiembrie şi început de decembrie a fost incredibilă. Nu ştiu dacă aşa este tot timpul sau am avut noi mare noroc de vreme dar chiar a fost super. Într-una din zile am prins +25*C când în România erau -13*C.
          * Trebuie să ţineţi cont că oraşele din Portugalia sunt construite în pantă. Peste tot am avut de urcat şi de coborât. Scări, pante, dealuri. În primele zile mi-a fost foarte greu (nu mai aveam condiţie fizică), dar apoi m-am obişnuit. De asemenea, am văzut într-o singură zi cum este să plouă în Portugalia. Şi este cumplit! Oraşele fiind construite în pantă, toată apa se scurge şi nu stau foarte bine la capitolul canalizare. În plus, dacă bate vântul, degeaba aveţi umbrela. Aşa că, mare grijă cum vă încălţaţi/îmbrăcaţi în zilele ploioase.
          * M-am plimbat prin multe parcuri şi în fiecare am întâlnit rate. Nu mi-a venit să cred. Pe lângă porumbei şi pescăruşi, se pare că portughezii au şi raţe în parcuri. Şi apropos de pescăruşi: sunt un pericol public! În faţa mea o doamnă a fost “pictată” din cap până în picioare de un pescăruş... nu cred că este o plăcere să te trezeşti cu un răhăţel în cap. Şi sunt pretutindeni pescăruşii!


          * Nu prea am văzut toalete publice în Portugalia. În alte oraşe europene am văzut dar aici dacă am zărit una care era închisă.
          * Să nu rataţi apusul din Praca do Comercio sau de pe faleza Av. Ribeira das Naus! Să vedeţi soarele cum apune peste Podul 25 Aprilie este ceva magic!

Apusul din Praca do Comercio

          * Mergând în perioada sărbătorilor de iarnă, am văzut Portugalia “împodobită”. Şi un lucru pozitiv este faptul că nu taie brazi, ci decoraţiile sunt făcute doar din luminiţe, care arata spectaculos!


Lucruri negative:
          * Nici un loc nu este perfect, astfel încât am observat şi nişte aspecte negative. În primul rând Lisabona mi s-a părut a fi un oraş murdar. Peste tot, la orice pas pe strada vedeam gunoaie aruncate pe jos. Parcă nicăieri până atunci nu mai văzusem chiar atâta mizerie.
          * În drumul spre Se de Lisboa eram să fim prădate de hoţi. Citisem şi alte articole în care se spunea că se fură în Lisabona dar... până nu o simţi pe pielea ta... Hoaţă (era una singură) s-a prefăcut că se împiedică şi s-a sprijinit de rucsacul pe care îl aveam pe spate. Norocul nostru că am simţit imediat, nu aveam mare lucru în rucsac şi în plus nu a reuşit să îi deschidă fermoarul! Aşa că mare grijă!
          * Am fost acostate atât în gara cât şi în parc de nişte indivizi care vindeau ţigări “speciale”. Ne-am prefăcut că nu vorbim nici o limbă străină în afară de romană şi am plecat imediat de acolo.
          * În nici o altă ţară nu am văzut atâţia cerşetori. Era plin!!!! Nu mi-a venit să îmi cred ochilor! Foarte mulţi oameni ai străzii... trist...
  
Acestea fiind spuse, Portugalia mi se pare o ţară cu de toate pentru toţi. O ţară cosmopolita, de care prinzi drag. Mulţi spuneau că nu îmi va plăcea în Portugalia şi că voi aprecia această ţară doar în momentul în care voi pleca, dar pentru mine nu a fost aşa. Mie mi-a plăcut din prima Portugalia şi m-am simţit tare bine!







22 aprilie 2017

Plimbare prin Sibiu

Panorama din Turnul Sfatului

De mult mi-am dorit şi eu să încep să explorez puţin ţara noastră. Mi-am impus de la început să nu compar deloc oraşele de la noi cu ceea ce am vizitat în afara ţării.
M-am tot gândit unde pot merge în vacanţă, câteva zile, să fie un oraş şi drăguţ, unde să am ce vizita dar şi aproape de Braşov.
Uitându-mă pe hartă am zis hai să mergem în Sibiu. Nu mai fusesem niciodată sau poate cu mulţi ani în urmă, cu şcoala, dar oricum nu mai îmi aduceam aminte nimic.
Zis şi făcut. Ne-am urcat în microbuz şi în 2 ore şi jumătate am fost în Sibiu.
După ce ne-am cazat la Pensiunea Happy Day  am pornit-o rapid la pas, asta şi datorită faptului că eram odihnită (dormisem acasă, nu am plecat cu noaptea în cap ca să fiu în aeroport devreme, etc-avantajul de a călători la tine în ţară) dar şi pentru că vremea ţinea cu noi.
Am trecut raul Cibin, în dreapta având Piaţa Cibin, în faţă se ivea deja Catedrala evanghelică.
Râul Cibin, sibiu
Râul Cibin
Am mers pe Strada Turnului, în dreapta am trecut pe lângă Piaţa Coroana, o piaţă drăguţă şi cocheta, din păcate fântâna arteziană nu era pornită.
Am ajuns la Pasajul scărilor şi am admirat Casa Calfelor – singura de acest gen din România; în luna august multe calfe îmbrăcate tradițional vin și participă la diverse meșteșuguri, din păcate eu nu am „prins” un astfel de spectacol. 

Sibiu
Pasajul scărilor

Casa Calfelor
Pasajul scărilor

Casa calfelor se afla în Piaţa Huet şi imediat de aici se ajunge pe „vestitul „pod al minciunilor.
Am ajuns într-un final şi în fata Catedralei Evanghelice. 

Catedrala Evanghelica

Am dorit să urcăm în turnul bisericii, citisem că priveliştea este deosebită de acolo dar doamna de la intrare care vindea bilete (5 lei vizitarea bisericii şi 5 lei ptr urcare în turn, ambele 8 lei) ne-a făcut să ne răzgândim. A zis că sunt peste 200 de scări, în spirală, în mare parte neluminate, locul e strâmt şi e greu de urcat.
Hmmm... grea alegere. Fiind totuşi în prima zi am zis că ne vom face încălzirea fizică necesară şi vom avea timp în zilele următoare să urcăm.
Totuşi, doamna ne-a sfătuit să urcăm mai degrabă în Turnul Sfatului, care ar fi mai accesibil.
Ok, am ieşit din biserică, am dat un „tur” în Piaţa Huet – piața mică, dar foarte cochetă şi am ajuns în Piaţa Mică
Piaţa Mică
Piata Mica


Eram chiar lângă Hala Măcelarilor (Casa Artelor) când m-am întors şi am văzut că am trecut un mic pod. Întreb cu voce tare:” Asta nu e Podul Minciunilor???” La care o domnişoară (localnica) mi-a zâmbit, a dat din cap şi mi-a zis:” Ba DA!”.
Oau, să îl ratez? Chiar aşa? Să trec pe Podul Minciunilor fără să îmi dau seama că el este... el? :))))
Podul Minciunilor


Înseamnă că l-am perceput ca fiind mic şi neînsemnat deşi „umbla” o grămadă de legende despre acest pod.
Ok, trecută de Podul Minciunilor, ajunsă în Piaţa Mică am luat o „gură” de aer proaspăt de Sibiu, am admirat clădirile superbe şi mi-am făcut curaj să urc în Turnul Sfatului. Un afiş la intrare spunea că plata de 2 lei se face sus. Am urcat puţin şi am ajuns într-o cameră unde am plătit acea taxă modica de 2 lei. Şi bineînţeles că am început urcarea.


Ehh, am zis că încerc să nu compar cu alte ţări dar mi-a fost imposibil. Locul mic, nu exista ca în Lisabona acel sistem organizat de urcare-coborâre, am dat nas în nas cu alţi oameni care coborau şi aşa mai departe.
Am „vizitat” mai multe încăperi, am putu vedea inclusiv mecanismul ceasului şi într-un final am ajuns la ultimul „etaj”.
Doar atunci am putut spune că s-a meritat urcarea. O privelişte deosebită asupra Sibiului mi s-a ivit în faţa ochilor.




După ce am coborât din Turnul Sfatului trecând prin Pasajul Generalilor și văzând şi Casa Generalilor mi-am tras sufletul într-o cafenea din Piaţa Mare. Apoi am început să explorez micile căsuţe care au fost amenajate special pentru sărbătorile Pascale.


Am zărit şi Primăria, o clădire superbă, dar şi Statuia lui Gheorghe Lazăr din Piața Mare. Nu am putut rata Fântâna cu grilaj din Piața Mare – unde aveau loc execuțiile. Am vizitat şi Biserica Romano-Catolică – unde slujba se ține în trei limbi. Duminica la ora 10:00 în Centrul Vechi se aud clopotele a cinci biserici: romano-catolică, evanghelică, ortodoxă și două biserici reformate.
Palatul Brukenthal (Muzeul Brukenthal) l-am „găsit” doar în a doua zi de plimbat prin Sibiu. Sincer, clădirea nu mi-a atras deloc atenţia. Nu am intrat în muzeu datorită colecţiei destul de mici dar şi al costului ridicat. Am fost mulţumită că am vizitat Muzeul Calouste Gulbenkian din Lisabona...
Mi-a plăcut mai mult Galeria de Artă Românească (Casa Albastră) – cu o arhitectură aparte.
Casa Albastră
Primaria din Sibiu

Apoi am descoperit Strada Nicolae Bălcescu, un fel de Stradă Republicii din Braşov, cu multă magazine şi cafenele. Mi-a plăcut „ritmul” sibienilor, nimeni nu se grăbea, toată lumea era „liniştită” şi calmă.
La capătul străzii am ajuns în Piața Unirii care se află în Orașul de Sus, la o altitudine de 400 m. În apropiere se afla şi Teatrul Național Radu Stanca – primul teatru deschis publicului din Transilvania. 
În prima zi am zis că este de ajuns şi de acolo ne-am întors la hotel. A doua zi am vizitat Grădina Zoologică, despre care voi scrie un articol separat. După aceea ne-am întors în centru şi am început să explorăm din nou oraşul, mergând în aceleaşi locuri. Am mai „descoperit” Cele trei turnuri: Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor şi Turnul Dulgherilor, Filarmonica de Stat – Sala Thalia, Strada Tipografilor – Piața Schiller – Hermannstadter Zeitung – primul ziar din Sibiu, Arhivele Naționale dar şi Biserica Ursulinelor – o frumoasă biserică romano – catolică.

Interiorul Bisericii Ursulinelor

Am zis apoi să mai schimbăm traseul şi am mers pe strada paralelă cu Nicolae Bălcescu.
Mare mi-a fost mirarea şi bineînţeles, surpriza să descopăr Catedrala Ortodoxă Mitropolitană – a fost cea mai mare surpriză pe care mi-o putea oferi Sibiul. Este foarte mare și reprezintă o superbă operă arhitecturală. 

Catedrala Ortodoxă Mitropolitană

Curtea este frumos amenajată, cu verdeață, flori și băncuțe pentru credincioși. Există și un magazin cu obiecte bisericești. Nu știam de existența acesteia, dar întâmplarea a făcut să o descoperim şi tare m-am bucurat.

Ineriorul Catedralei Ortodoxă Mitropolitană

În apropiere de Catedrală Ordotoxa am mai descoperit Casa cu Cariatide – se află pe strada Mitropoliei și are o arhitectură interesantă – coloanele de susținere au forma unor statui.

Puncte forte ale Sibiului/ce mi-a plăcut
- Ca şi impresie generală pe care mi-a lăsat-o acest oraş pot spune că da, mi-a plăcut.
- Am avut noroc cu acel târg de Paşti, unde am putut gusta bunătăţuri, începând de la hot dog chiar gustos, până la clătite bune de te lingi pe degete
- Deşi micuţ, arhitectura este deosebită şi m-am simţit ca „acasă”
- Oameni amabili, săritori şi primitori

Puncte slabe/ce nu mi-a plăcut
- Mijloacele de transport în comun; am căutat de am înnebunit un chioşc de unde să pot cumpăra un abonament zilnic (costa doar 5 lei), dar nu am găsit. La Piaţa Cibin l-au ridicat, în alte staţii nu erau decât automate de unde mi-am putut cumpăra bilete normale (2 lei un bilet, care e valabil doar o călătorie, nu 50 de minute cum este în Braşov).
- Peste tot magazine de second hand. Chiar nu am putut înţelege acest lucru. Din 5 magazine, 3 vindeau haine la mâna a doua

 
Poza mea preferata


10 aprilie 2017

Schauma NATURE MOMENTS Honey Elixir& Barbary Fig Oil



Este a doua oara cand particip la o campanie #Buzzstore si pot spune ca ma simt norocoasa sa am sansa sa incerc noile produse Schauma. Am primit coletul si extrem de nerabdatoare l-am "spulberat" imediat. Cand am deschis cutia, pe langa cele doua produse pe care stiam ca le voi primi ( un sampon si un balsam Schauma NATURE MOMENTS Honey Elixir& Barbary Fig Oil) am mai primit cateva surprize: o lumanare parfumata, care miroase incredibil dar si 5 saculeti cu lavanda. Saculetii au fost bine pusi de-o parte si impartiti prietenilor, asta ca sa se bucure si ei.


Dupa cum bine stiti ( cei care ma cunoasteti deja), parul meu este cret si rebel. Imi este foarte dificil sa gasesc un sampon si un balsam care se se "adapteze" parului meu.
Cu mare teama daca pot spune asa am incercat samponul Schauma NATURE MOMENTS Honey Elixir& Barbary Fig Oil care este un sampon destinat parului uscat si fragil.
Dupa prima spalare pot spune ca parul a fost mai moale, s-a fortificat, a avut un aspect mai sanatos si mai puternic. Asta de la radacina pana la varfuri.
Mi-a placut foarte mult mirosul deosebit pe care acest sampon il emana iar in zilele cand nu am pus spuma sau alte cosmetice in par si m-am spalat cu samponul si balsamul Schauma NATURE MOMENTS Honey Elixir& Barbary Fig Oil parul meu chiar mirosea superb!!
O sa adaug si cateva poze inainte si dupa spalarea cu Schauma NATURE MOMENTS Honey Elixir& Barbary Fig Oil ca sa va faceti o idee cat de bune sunt produsele Schauma.

Inainte de a ma spala cu Schauma NATURE MOMENTS Honey Elixir& Barbary Fig Oil


Dupa ce m-am spalat cu  Schauma NATURE MOMENTS Honey Elixir& Barbary Fig Oil


 Parul meu este mult mai matasos, mai usor de aranjat, arata mult mai frumos, buclele imi sunt mai definite si parul este mult mai puternic.
Multumesc #buzzschauma #naturemoments  

8 februarie 2017

Aventuri la 'CASTELUL DE BUMBAC'


Am vizitat Pamukkale pentru prima oara acum mult timp, acum 18 ani in urma. Eram micuta la vremea aceea. Imi mai aduceam aminte cum arata acel loc dar mi-am dorit sa il percep diferit, acum, ca am mai crescut.
Acum cateva veri am avut posibilitatea de a merge din nou la Pamukkale. Eram in Antalya.
Aventura a inceput intr-o dimineata frumoasa de vara, la sfarsitul lunii iunie.
Spun aventura pentru ca a fost o mica aventura. Mi-a trebuit mult curaj sa ma trezesc la ora 5 dimineata deoarece plecarea catre Pamukkale, din Antalya (Belek) se facea la ora 6. Era ziua mea libera iar ziua urmatoare mergeam la munca. Dar nu mai conta. Important era sa ajung din nou la Pamukkale.
Bineinteles ca ora nu a fost respectata (dar nu de catre agentie, ci de catre turistii care erau preluati de la alte hoteluri si s-a decalat cu o ora plecarea). In loc de ora 6 am plecat la 7 din Belek.
Sincera sa fiu, drumul nu mi s-a parut obositor deloc. Intr-adevar, este un drum destul de lung, sunt aproximativ 300 km dus, 300 intors.
Dar este un drum placut, soselele in Turcia sunt extrem de bine puse la punct si este o mai mare placere sa calatoresti pe drumurile si autostrazile din Turcia.
Dupa cateva ore de mers, am facut o scurta oprire, la un mic magazin de suveniruri. Acolo ne-au servit cu cafea/ceai (gratuit!). Preturi decente pot spune la produsele vandute.
Apoi, pentru ca era prea devreme pentru pranz am oprit la o o fabrica de onix. Am vazut live cum se prelucreaza onix-ul dar nu m-am putut apropia sa cumpar nimic. Niste preturi de picam pe spate.
Apoi am luat pranzul, intr-un local nu cine stie ce… mancare destul de putina, nu foarte variata, rece… dar... pentru cei flamanzi a fost ok.
Si intr-un final, in jurul orei 13:30 am ajuns in sfarsit la Pamukkale.
Dupa cum bine stiti, Pamukkale este inclus pe lista Patrimoniului Cultural UNESCO.

Pamukkale
Pamukkale
Pamuk in limba turca (vorbesc turca) inseamna bumbac iar Kale inseamna b]castel sau cetate. In traducere libera ar veni Castelul de bumbac=Pamukkale.
In anul 2014 la Pamukkale s-au inregisrat mai mult de 2.5 milioane de vizitatori. De aceea, Pamukkale a fost inclus intr-un top al celor mai vizitate obiective turistice ale Turciei.
Ce am putut admira la Pamukkale?
* Ruinele orasului antic Hierapolis
* Piscinele termale
*Piscina Cleopatrei
* Muzeul Pamukkale
O sa incep cu inceputul si anume cu ruinele orasului antic Hierapolis


Uitandu-ma pe harta am stiut ca nu ma voi putea plimba printre toate ruinele. Intinderea era destul de mare, caldura si mai mare plus ca aveam alte prioritati si anume sa ma “balacesc” sau sa ma “scald” putin in piscinele termale.
Oricum, inca se mai fac sapaturi astfel incat, sunt sigura ca data viitoare cand voi merge la Pamukkale voi avea ocazia sa vad ruine noi, hehe.
Am putut totusi arunca un ochi spre ruinele care dateaza din secolul al II-lea I. Hr. Numele orasului inseamna de fapt b]orasul sacru si reflecta practic multele sale temple.
Daca doriti sa ajungeti la b]teatru aveti de parcurs o distanta destul de mare de la intrare si aveti ca “obstacol” un mic deal.
Sincer, acest teatru antic seamana foarte mult cu cel de la Efes sau cu cel din Side (parerea mea) …
Alte structuri pe care le-am admirat in Hierapolis au fost b]portile bizantine si templul lui Apollo.
Piscinele Termale


Aici s-a schimbat putin peisajul… plus ca atunci cand fusesem eu cu mult timp in urma, erau deschise mult mai multe travertine si era mult mai putina lume….
Totusi, am simtit ca ma aflu intr-un alt loc, nu pe pamant. Am uitat de caldura si de orice pentru a admira peisajul unic.
Mi-a parut tare rau sa observ ca pe langa faptul ca multe travetine au fost inchise, cele inca ramase deschise avea putina apa in ele.
Apa laptoasa avea aproximativ 33*C si era foarte calda si placuta.
De asemenea, mi-a fost interzis sa intru incaltata. De fapt, nimeni nu avea voie sa intre incaltat in sau pe travertine. Era ca la demonstratie sau ca la expozitie : sute si sute de slapi/sandale/papuci. De toate culorile, numerele, marimile, felurile. M-am amuzat putin la vederea atator papuci.
Vorbind turca, i-am intrebat de curioztate, pe cei care pazeau ce s-a intamplat cu restul de bazine si de ce sunt inchise. Raspunsul a fost unul sec si scurt: sunt inchise pentru curatare.
Poate si dvs ati auzit, de multi ani exista zvonurile ca Pamukkale nu va mai exista. Sunt tot felul de speculatii ca Pamukkale va disparea.
Cu ani in urma, in zona erau contruite hoteluri si pensiuni, acestea poluand foarte mult zona. Turistii cazati in aceste hoteluri aveau intrarea gratuita in Pamukkale oricand doreau ei, astfel incat zona nu mai era apreciata asa cum trebuie.
Pana la urma s-a luat decizia de a proteja aceasta arie care incepuse sa devina pe cale de disparitie, astfel incat hotelurile au fost daramate si s-au mutat in josul vaii.
Intr-un timp intrarea in travertine a fost interzisa.
Este totusi important sa tinem contul ca la Pamukkale vin milioane de vizitatori anual, fiecare platind 25 lire turcesti intrarea la Pamukkale, 5 lire la muzeu si inca 32 lire daca doresc sa inoate in Piscina Cleopatrei. Deci… o suma imensa.
Astfel, am stat si m-am gandit de fapt ce a vrut sa zica bietul pazic sau ce gandea de fapt acel om “ Mii de turisti perturba echilibrul ecologic al zonei dar generaza atata venit incat trebuie sa il mentinem deschis”.
Asadar, travertinele nu cred eu ca sunt inchise “pentru curatare” ci pentru protejarea si pastrarea lor la forma cat de cat initiala.
Piscina Cleopatrei


In primul rand, trebuie sa stiti ca pentru a va “balaci” in aceasta piscina “magica”, trebuie sa platiti o alta taxa de 32 de lire. Nu accepta alta moneda in afara de lire turcesti, asa ca sa aveti mare grija. Nici cardul de credit nu este acceptat! Doar cash si lire turcesti. Cel putin asa era cand am mers eu.
In jurul piscinei sunt restaurante, dusuri, cabine de schimb, toalete. Daca doriti sa “inchiriati” un vestiar si acesta este contra cost.
Mi s-a parut extrem de ciudat faptul ca in stanga aveam piscina, in dreapta aveam restaurante moderne si urla muzica, la fel de moderna.
Pentru mine ambianta a fost ruinata…
Nu am platit pentru a intra in acea piscina celebra. Nu am considerat ca am nevoie de viata vesnica, frumusete eterna, etc, etc… ati inteles dvs…


Muzeul Arheologic Pamukkale-Hierapolis
Este compus din 3 incaperi plus gradini. Muzeul are artefacte din ruinele antice de la Hierpolis si de asemenea si din alte locuri excavate, precum Laodicea si Aphrodisias.
Cea mai impresionanta este camera sarcofagelor … mi s-a parut totusi dezolant… eu cu mine si cu inca 4 persoane iar in piscina Cleopatrei sute de oameni….
Din pacate nu am avut extrem de mult timp la dispozitie (cat sa admir cateva rune din Hierapolis, sa ma “balacesc” putin in travertine, sa ma schimb si sa pozez doar piscina Cleopatrei). Apoi a urmat drumul de intoarcere.
Unul pe care il stiam deja.
Am facut o scurta oprire la o fabrica de vinuri. Nu stiam sincer ca turcii pot face vinuri atat de bune. Vinuri din fructe, din rodie, din smochine, caise, etc. Vinuri excelente. Acolo am facut si pe “traducatoarea”:turca-romana si invers… dar degustarea vinului a fost oau…
Nu am cumparat nimic… pana si sosul de rodii era la 10 euro (cand in magazine il gaseam la 2 lire (1 euro) ….
Oricum, nu ii inteleg pe oamenii care ajung in zona dar nu merg sa viziteze Pamukkale. Sincer! Eu l-am vizitat acum multi ani si cand am simtit ca este momentul sa revad acel loc magic… am facut-o. Dar oameni care au ajuns de multe ori in zona si nu au mers nici macar o data sa vada Pamukkale... pacat… este un loc unic, ce poate, intr-o buna zi nu va mai exista… poate ca va disparea... si atunci, de ce sa nu il vedem cat inca mai exista? Ganditi-va si la asta.
Spor la... calatorii.